Legislatie Peer 2 Peer | Internet

Este sau ilegal sa downloadezi pe Internet?

Am vorbit cu Bogdan Manolea de la singurul site din Romania care se ocupa cu legile pe Internet si am obtinut permisiunea sa va prezint un punct de vedere oficial si avizat pentru acest subiect. Multumim legi-internet.ro. Citez (articolul original il gasiti) aici
Va rugam sa trimiteti mai departe acest link pentru ca lumea sa citeasca ce e adevarat in aceasta noua nebunie care a cuprins Romania. [ Claudiu Gamulescu ]

P2P – cit de (i)legal este ?

Am participat zilele trecuta la un seminar organizat de Institutul National al Magistraturii pe tema criminalitatii informatice. Am fost si prezentator, dar am fost si participant pentru ca au fost prezentari interesante de la eBay, Visa sau USSS pe teme legate de fraude informatice si criminalitate infromatica. Pe de alta parte e intotdeauna foarte interesant sa vorbesti cu alti procurori si judecatori (adica participantii la curs) care sunt interesati de acest domeniu.

Insa pentru ca a fost o prezentare a ROACT legata si de drept de autor , s-a ajuns si la discutii legate de sistemele actuale de file-sharing, legislatia romana, dar si recentul caz de la Iasi, care a implicat pentru prima data in Romania investigarea unor utilizatori de programe p2p.
Asta si pentru ca mi-a adus aminte de un articol planificat si inca nescris referitor la programele p2p in sine si legalitatea lor. (adica vroiam sa demonstrez legalitatea lor).

In fine – discutia s-a purtat in jurul articolului 139/8 din legea dreptului de autor(versiunea care este in vigoare astazi pentru ca modificarile din OUG 123/2005 vor fi probabil modificate prin legea de adoptare din Parlament)

Art. 139/8
Constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la 1 an la 4 ani sau cu amenda de la 2.500 lei (RON) la 40.000 lei (RON) punerea la dispozitie publicului, inclusiv prin Internet sau prin alte retele de calculatoare, fara consimtamantul titularilor de drepturi, a operelor ori a produselor purtatoare de drepturi conexe sau de drepturi sui-generis ale fabricantilor de baze de date ori a copiilor acestora, indiferent de suport, astfel incat publicul sa le poata accesa in orice loc sau in orice moment ales in mod individual.

In fine, discutiile ma determina sa fac insemnarile de mai jos (opiniile sunt personale, nu concluziile discutiei – pentru ca pur si simplu nu am dorit sa tragem niste concluzii):

a) Programele P2P – eu nu cred ca un program de tip p2p ar trebui sa fie considerat ilegal. Atita vreme cit si 0.1% din folosirea lui este una legala (ca sa nu mai vorbim despre avantajele aduse in retea si dpdv al libertatii de exprimare) inchiderea unui astfel de program pe motiv ca ar trebui sa fie facut mai restrins pentru a nu permite incalcarea legii dreptului de autor – mi se pare exagerata. In curind vom ajunge in extrema cealalta si vom considera ilegale si programele care sunt folosite in 0.01% din cazuri in scopuri ilegale. Parca vad ca si FTP-ul e pus pe lista neagra. Si nu vorbesc doar ca sa ma aflu in treaba. Cazul Napster e de mult citat in domeniu (desi aici era vorba de o baza de date centrala si deci decizia era corecta), insa avem mai de curind cazul Grokster in care decizia Curtii Supreme a SUA pune o bariera serioasa in calea legalitatii unor asemenea programe. Mai mult, in recenta versiune a legii dreptului de autor votata de Senatul din Franta se include dreptul de a tine responsabil un producator de soft, daca software-ul produs de acesta a fost utilizat pentru piraterie.
Pe de alta parte Curtea Suprema din Olanda a considerat ca Kazaa nu ofera un serviciu ilegal.
Conform legii romane – un program ilegal ar fi unul din cele stipulate de [URL=”http://legi-internet.ro/index.php?id=84″]art 46 din legea 161/2003. Este clar ca nu ne incadram in definitia respectiva.
Poate fi creatorului unui astfel de program complice sau instigator (Vezi Cod Penal art 23-31) al unora din infractiunile prevazute de legea dreptului de autor ? Greu de crezut.

b) Cei ce descarca produse protejate de drept de autor. Intr-un mod care poate parea ciudat pentru unii legea vorbeste numai de punerea la dispozitie publicului si nu si de descarcarea din aceasta retea publica. Eu as interpreta aceasta dispozitie in sensul in care cel care face download nu ar intra in acest articol. Aceasta nu inseamna ca titularii dreptului de autor nu il pot chema pentru despagubiri cf dreptului comun in materie.

c) Cei ce pun la dispozitie opere protejate de drept de autor.
Nota : Aici vorbesc, evident de cei ce pun spre download opere protejate de drept de autor fara acordul titularilor. In cazul in care opere puse spre “share” sunt doar opere sub licente de tip Creative Commons, freeware, GPL sau altele identice ori chiar opere din domeniul public – evident problema nici nu se mai pune. Ar mai trebuie mentionat ca in anumite programe de tip p2p este obligatoriu sa pui in comun anumite resurse pentru a beneficia de accesul la celelalte resurse ale utilizatorilor.
In acest caz art 139/8 este foarte clar si cel ce face acest lucru comite o infractiune.
Dar aici intervine o alte discutie, legata de unul din elementele constitutive oricarei infractiuni : pericolul social ( vezi art 18/1 Cod penal)

” Art. 18/1. – Nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala, daca prin atingerea minima adusa uneia din valorile aparate de lege si prin continutul ei concret, fiind lipsita in mod vadit de importanta, nuprezinta gradul de pericol social al unei infractiuni.
La stabilirea in concret a gradului de pericol social se tine seama de modul si mijloacele de savarsire a faptei, de scopul urmarit, de imprejurarile in care fapta a fost comisa, de urmarea produsa sau care s-ar fi pututproduce, precum si de persoana si conduita faptuitorului.
In cazul faptelor prevazute in prezentul articol, procurorul sau instanta aplica una din sanctiunile cu caracter administrativ prevazute de art. 91. ”

In situatia in care se constata ca o anumita infractiune nu are pericol social (de ex. la cineva care fura o rosie), se poate decide sa nu se aplice o pedeapsa penala.
In cazul nostru au fost discutii la intilnirea de care spuneam legat de pericolul social al punerii la dispozitie cu titlu gratuit al unui numar mic de opere. Una din opiniile exprimate considera ca legiuitorul ar fi trebui sa impuna o limita minima – fie dpdv al prejudiciului ori al numarului de opere partajate.
Unii dintre cei prezenti au considerat ca in cazul unui numar mic de opere, probabil chiar procurorul ar propune solutia de neincepere a urmaririi penale – pentru ca nu exista pericol social.
O alte opinie a considerat ca este rolul instantei – ca un arbitru independent- sa decida asupra acestui lucru. Si chiar daca legiuitorul a prevazut o fapta ca fiind infractiune, judecatorul poate considera – luind in calcul elementele concrete ale cazului – ca nu exista un pericol social si, deci, o pedeapsa penala nu se impune.
Trebuie sa precizez ca sunt de acord cu ultima opinie exprimata, dar in acelasi timp trebuie sa remarcam ca existenta unei infractiuni care se intimpla pe scara larga (pentru ca sa fim seriosi – utilizarea retelelor de tip p2p e un fenomen larg raspindit printre utilizatorii din Internet, si nu numai din Romania) poate duce deseori la sicanari ori “fabricarea unor dosare penale” avind in spate cu totul alte motivatii. Ba am vazut ca in SUA s-au adus astfel de procese si unor persoane absolut nevinovate – doar pentru ca asa s-au obtinut adresele de IP.

In fine – cred ca p2p este de fapt o chestiune care pune serios sub semnul intrebarii sistemul actual cu privire la dreptul de autor si cum il percep oamenii. Pentru ca nu vorbim de un caz izolat, ci de milioane de persoane de pe intreaga planeta- iar cifrele continua sa creasca. Iar a rezolva aceasta chestiuni prin incriminarea penala a utilizatorilor de p2p e doar o reactie care va atita focul si nicidecum o solutie.

d) cei ce administreaza hub-urile
I-am considerat ca o categorie speciala pentru ca am vazut ca in ultima vreme – cel putin in anumite hub-uri- isi rezerva dreptul de a nu pune nici o resursa in comun – ca un fel de rasplata pentru ca administreaza hub-ul. Ca atare – nu li se aplica prevederile art 139^8.
Si aici, am putea sa discutam daca ei ar putea fi considerati complice sau instigator (Vezi Cod Penal art 23-31) al unora din infractiunile prevazute de legea dreptului de autor .
Opinia mea personala este ca ar fi destul de greu sa demonstrezi acest lucru, atita vreme cit, de obicei, regulile hub-ului precizeaza in mod explicit ca nu gazduiesc fisiere si ca fiecare utilizator este responsabil de ceea ce pune in comun.
Instigarea insa poate sa vina si daca alte actiuni ale acestor administratori ar putea fi considera ca instigare la infractiunea prevazuta la 139/8 ( reclama prin care se anunta ca se pot gasi pe hub noi filme de la Holywood sau un anume film care e protejat de drept de autor, descrierea hub-ului pe care sunt identificate categorii de opere protejate,etc. )

Sigur, toate aceste probleme ar merita o analiza si discutie mai atenta decit acest articol, cuprinzind inclusiv aspecte sociale ale fenomenului. Eu – oricum vad ca am scris mai mult decit mi-am propus initial si inca nu mi-am epuizat ideile.

O sa inchei insa cu ce a postat chiar azi Dragos pe lista de discutii legi-internet pentru ca mi se pare relevant pentru discutiile actuale :

Cum sta treaba cu proprietatea intelectuala (in 3 citate):

1. “Daca acum trei ani depaseam doar Albania, acum sintem pe primul loc in Europa de Est la Internet in banda larga. Numarul de conexiuni s-a dublat anul trecut, ceea ce ne plaseaza deja peste media ultimelor zece tari intrate in UE. Unul dintre principalele motive a fost expansiunea retelelor de cartier.” sursa: Hot news

2. Dan Ionita, specialist IT la IGP: “Sistemele pe baza carora se creeaza retele de cartier (hub-uri) sunt un mediu propice pentru comiterea infractiunilor in acest domeniu. Te poti trezi oricand cu cineva la usa, politist, procuror, cu un mandat de perchezitie in mana, si sa-ti ia calculatorul la puricat si sa-ti faca dosar penal. Exista cadru legal pentru asa ceva.” sursa: Juridice.ro

3. Concluzia: ” Construim o tehnologie ce preia magia Kodak, o mixeaza cu imagini in miscare si cu sunete, adauga spatiu pentru comentarii si oportunitatea de a raspandi larg aceasta creativitate. Pe urma redactam legea ce interzice aceasta tehnologie.” – LAWRENCE LESSIG, FREE CULTURE, p 47

Claudiu Gamulescu

este fondator al Underclick.ro, brand infiintat in 2004. De atunci cateva sute de situri web si produse au fost lansate sau consiliate. Cateva sute de oameni au trecut prin programele de training "la sala" ale lui Claudiu, iar cateva mii au descarcat cartile si programele de coaching online. Crede in Internet folosit pentru afaceri, un canal care trebuie inteles si stapanit cum se cuvine. Folositi-l cu inteligenta !

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *